Vine toamna

Era vineri, inceput de weekend iar balul bobocilor fusese aseara (joi).
Nu prea aveam chef de spectacole, doar sa ma duc acasa sa ma bag in pat la somn si nici vremea nu parea a fi frumoasa pentru altceva.
Am iesit de la scoala cand suntem anuntate, eu si mai multe colege sa mergem la Casa de Cultura ca cica se desfasoara o activitate "Lansarea codului Zambaccian 2 "
Mda groastic mi-am spus.
Eram in dubiu sa merg sau sa nu merg.Poate atunci as fi regretat ca nu am plecat acasa insa acum ma bucur ca am participat la: decernarea premiilor Festivalului de Literatura 'Agata Grigorescu Bacovia'la editia acesteia au intrat in concurs 80 de creatii ale tinerilor scriitori din intreaga tara.
Marele premiu a fost obtinut de poeta Adelina Georgeta Dozescu, din Timisoara iar locurile II si III au fost ocupate de medicul ploiestean Mircea Dinescu si de Cornel Diaconu, cadru militar in rezerva din Buzau.
Evenimentul s-a bucurat in acest an de prezenta unor importante personalitati culturale, printre care poetii Grigore Vieru care a facut ca de obicei asistenta sa vibreze la versurile sale si Adrian Paunescu, precum si alti membri ai Uniunii Scriitorilor, precum Marius Chelaru, Calistrat Costin, Nicolae Pogonaru, Tudor Cicu.
Primarul Emil Proscan, la randul sau om de cultura, director al revistei 'Fereastra',
editata de Asociatia Culturala 'Agata Grigorescu Bacovia', a pregatit invitatilor si momente muzicale deosebite fiind invitati sa cante Tatiana Stepa si Cvartetul de coarde 'Clasic' al Filarmonicii 'Paul Constantinescu' din Ploiesti.
(imi pare rau ca nu am gasit pe net filmulete de vineri)

De vineri pana duminica locuitorii orasului Mizil au uitat complet de grijile cotidiene si au tinuto intr-o petrecere cu prilejul Sarbatorilor Toamnei editia a-v-a, eveniment organizat de Consiliul Local si Primaria Mizil.
Vor evolua diverse formatii de dansuri populare si de muzica usoara din Mizil sau localitatile invecinate.
Mizilenii au avut parte de o portie de umor, prin prezenta "Caravanei lui Axinte", dupa care au urcat pe scena formatii, solisti vocali si instru-mentisti: IRIS, Elena Gheorghe, Nicu Paleru, Ionut Dolanescu, orchestra populara Flacara Prahovei,
duminica : DJ Project, Traian Ilea, Mihai Margineanu, Replica, Vacanta Mare si Directia 5,
"Serbarile toamnei" urmand a se incheia, spre miezul noptii, cu un interesant joc de artificii.


Iata programul in cateva orase prahovene

3-24 octombrie- Ceptura
#Zilele Cepturei, ed. a XII-a.
27-28 octombrie -Baicoi
#Toamna la Baicoi. Targ de produse agro-mestesugaresti, expozitii de arta, spectacole, distractii, hora. Participare zonala
31 octombrie -Ploiesti, Casa de cultura a sindicatelor
#Festival interjudetean de literatura umoristica
31 octombrie – 2 noiembrie. Valenii de Munte
#Serbarile Toamnei. Manifestare complexa de nivel national



Tatiana Stepa - Si totusi vine toamna
Asculta mai multe audio Muzica »

these are the days

toamna tarzie

Ti-am scris, toamna tarzie
o scrisoare . . .
cu lacrimi de ploaie am lipit,
in loc de timbru
o frunza aramie, care moare.
Expeditorul sunt eu,
ce vrea cu o privire calda
sa-ncalzeasca o natura-ntreaga.
Ti-am scris..
toamna tarzie.

cand iubesti

When you love someone,
when you truly love someone, that person becomes part of you, they become your life, your everything.
They change you and they inspire you in so many different ways that are indescribable.
How do you let go of someone who has made such an impact on your life?
How do you let go of the one thing that keeps you going, keeps you strong?
Loving someone with all you have is letting go of fear, it is growing up. Because when you love someone whole-heartedly, you let go of your selfishness, you give them all of yourself - to live is to love -
so how do you let go of someone you truly care about?
the truth is..
I don’t think you can, I think no matter what happens, whether you are together or not, they are in your heart .... always

ai simtit si tu?

Ai simtit vreodata cum sufletul ti se rupe, iar tu nu poti face nimic sa-l opresti?Ai simtit vreodata acea durere sufleteasca insuportabila, care urla in tine, te face sa te izbesti de toti peretii si care iti spune ca nimic nu va mai fi la fel si ca viata ta s-a oprit acolo si ca nimic din ceea ce se va intampla dupa nu ti-o va mai putea aduce inapoi?
Daca da, inseamna ca macar o data ai suferit,
Cea mai cumplita suferinta este aceea pe care cu totii o stim din iubire, sa sti ca persoana cu care ai impartit o buna bucata de timp acum trece pe strada ca si cum nu te-ar cunoaste si sclipirea dn ochi pe care o avea adesea cand te intalnea si ea a disparut.
Unde s-au dus acele zile de vara in care te tinea de mana si-ti soptea cat de mult i-ai lipsit?
De ce il alungi fara sa-i dai si lui dreptul la replica?
De ce-ti complici viata in loc sa astepti ca timpul sa decida?
De ce te repezi si te arunci in greseli?
fara sa sti de fapt ce faci iar atunci cand realizezi ca ai gresit e de cele mai multe ori..mult prea tarziu

vrei sa ma vezi

Vrei sa ma atingi,
Vrei sa-mi vorbesti?
Vrei sa ma uiti,
- sa ma renegi,
-sa ma stergi din mintea ta?
Ma compari cu toate si nu ma regasesti in nici una?
Iti imaginezi viata fara mine?
Daca as pleca definitiv si nu as mai spune absolut nimic niciodata,
ai fi trist sau fericit?
Ma chemi in fiecare zi, chiar daca stii ca nu te aud?
Ai da orice sa ma vezi fericita?
Daca intr-o zi as fi suparata pe ploaie, ai fi in stare s-o bati?
Stii sa-mi iei apararea in fata tuturor?
Stii sa lupti pentru iubirea ta?
Poti sa ma ierti daca gresesc?
Poti sa ma asculti chiar si atunci cand tac?
Poti sa-mi citesti in ochi?
Poti sa ma vrei chiar si atunci cand nici eu nu ma vreau?
Vei sti sa ma iubesti, atunci cand toti ma urasc?
Ce crezi ca e iubirea pana la urma?
Ma iubesti?
Stii de ce te intreb? Pentru ca eu nu stiu cum e..
eu nu iubesc...
eu nu ma iubesc..
eu nu te iubesc..

oare...

Oare câte vise spulberate reuşesc să alcătuiască în final un vis împlinit? Câţi oameni trebuie să viseze neîncetat ca ceva să devină realitate? Câţi trebuie să viseze ca visul tău să fie ales? E o lume în care visele sunt spulberate la fiecare pas.. şi totuşi tot ce putem face este să continuăm să visam în ciuda a tot ce ne împiedică.. ele sunt doar obstacole, care să dovedească dacă ne merităm în cele din urmă visul sau dacă merităm să rămânem mediocrii.. să râmânem doar nişte oameni ce "au avut ghinion". Visele.. nu sunt imposibile, nu există imposibil.. sau mai bine zis.. singura diferenţă este că imposibilul durează puţin mai mult.. dar până şi el este realizabil. Eşti gata să treci peste toate provocările ce-ţi ies în cale ca să-ţi împlineşti visul?