Tu erai o pustoaica de vre`o 14ani, cuminte, cu un dulce zambet..
Dar acum ce?
Ce s-a intamplat cu zambetul naiv care iti inflorea pe fata atunci cand soarele stralucea ?
Ce s-a intamplat cu pustoaica aceia care pe cat de naiva,pe atat de dulce era?
La intceput, avea incredere in ea.
Mergea dreapta, sigura de sine, demna, si ochii ii sclipeau intr-un mod absolut fermecator. Era foarte frumoasa...
Azi insa... merge mai stramba de spate, parca spasita, si ochii ii lucesc a umilinta...
Mie tot frumoasa imi pari...
Dar parca parul, desi la fel de nearanjat, nu-ti mai sta la fel...
zambetul iti e mai fortat, adidasii, la fel de plini de praf, dar parca mai ostentativi...
Parca a trecut atat de mult timp...
Si stiu..
Nu e nebuna... e doar... foarte, foarte chinuita... de cei din jur, de vise neimplinite, de lumea in continua degradare morala din jurul ei...
Unde ai sfarsit, tu care te iubeai atat de mult?
Tu care doreai atat de mult sa daruiesti si sa primesti?
Unde ai sfarsit cu visele tale, cu sperantele tale, cu nebuniile tale de viata si de moarte?
Unde ai sfarsit ?
Unde pot sa te caut?
Unde pot sa te gasesc?
Mai pot sa te pastrez?
dak da cum?
2 comentarii:
Pustoaica de 14 ani nici eu nu o mai am. Mi-ar place sa spun ca nu regret ca am pierdut-o, insa nu e asa. Dar niciodata nu poti sti... Poate ca ea inca mai e acolo ascunsa adanc si asteapta sa o regasesti. Poate se joaca De-a v-ati ascuns cu tine, iar tu trebuie sa o cauti. Caut-o! Altfel s-ar putea sa se plictiseasca de atata asteptare si sa plece pentru totdeauna... Caut-o acolo unde nu te astepti sa o gaessti.... La tine in suflet. Poate acolo o gasesti. Poate... Nu iti pot promite ca o vei intalni din nou, pentru ca nu stiu daca mai e acolo. Dar caut-o!
hehe pustoaica despre care vb nu sunt eu....eu inca o pastrez pe a mea cu zambetul ei dulce de primavara si mirosul ei de flori de crin..poate nu e asa dar asa-mi place sa cred k e ea;)
Trimiteți un comentariu